Skip to main content
Despre HiPP

Ferma Ehrensberger

Ferma HiPP-model

În 2009, HiPP a început, la Ferma Ehrensberger din Pfaffenhofen, în colaborare cu oameni de știință, Bioland și Asociația Regională pentru Protecția Păsărilor, să cerceteze metode de gestionare a pajiștilor care contribuie în mod pozitiv la fertilitatea solului și biodiversitate.

A serene countryside scene with a house, green fields, and trees.

Scopul este de a arăta cum pot fi integrate protejarea și promovarea biodiversității în activitățile agricole de zi cu zi și cum pot fi obținute, astfel, îmbunătățiri concrete. Pe termen lung, dorim să le oferim producătorilor noștri recomandări practice pentru implementarea unor măsuri eficiente și accesibile de conservare a biodiversității și, astfel, să creștem numărul fermelor agricole care contribuie în mod deosebit la protejarea biodiversității.

Această fermă-model HiPP este o fermă specializată în exploatarea pajiștilor, unde se desfășoară și studiul privind insectele, inițiat de HiPP în 2018. Angajații HiPP cunosc această fermă, care se află și astăzi în proprietatea aceleiași familii, la fel ca elevii, studenții și alte grupuri interesate, deoarece HiPP organizează în mod regulat vizite ghidate la fermă. În acest fel, rezultatele și cunoștințele dobândite sunt puse la dispoziția unui public cât mai larg.

Împreună cu Asociația Producătorilor de Alimente Ecologice (AöL), Universitatea Tehnică din München, Universitatea Leibniz din Hanovra și companii partenere, analizăm impactul agriculturii asupra biodiversității de-a lungul lanțului valoric al produselor alimentare ecologice.

Elaborăm măsuri practice care pot contribui la îmbunătățirea biodiversității. Acestea pot servi drept model și altor exploatații agricole pentru implementarea propriilor măsuri.

Pentru a contribui la creșterea biodiversității, la fermă și-au găsit un loc rase vechi și rare: vite din rasa Original Braunvieh, din care în Bavaria mai există doar aproximativ 500 de exemplare, precum și vechea rasă de găini Appenzeller Spitzhauben.

A rooster with a white and black plumage stands on a bed of straw near a tree trunk.

Potrivit „Listei Roșii” a raselor de animale de fermă amenințate, rasa Original Braunvieh este considerată „puternic amenințată”. La Ferma Ehrensberger, ferma-model HiPP pentru o agricultură regenerativă și favorabilă biodiversității, această rasă este crescută în condiții adaptate nevoilor sale naturale.

Three cows with distinct colors and features are walking through a forest with a carpet of fallen leaves.
Vacile sunt, de fapt, animale de pădure. La ferma Ehrensberger Hof, rasa Original Braunvieh are acces la o pășune din pădure: vara, copacii oferă umbră, iar iarna, protecție împotriva gheții și a zăpezii.
Das Original Braunvieh stammt von dem sogenannten „Torfrind“ ab, welches schon vor über 2000 Jahren an den Alpenrandseen weidete.
A frog with a textured, mottled skin pattern of gray and yellow is perched on a rock, with a blurred green background suggesting a natural habitat.

Împreună cu Asociația pentru Protecția Păsărilor din Bavaria (LBV), la Ferma Ehrensberger au fost derulate diverse proiecte de repopulare, pentru a reintroduce în natură specii precum bufnița de hambar, izvorașul cu burta galbenă, Fischlanddole și brotăcelul.

La Ferma Ehrensberger sunt reintroduse în natură specii precum izvorașul cu burta galbenă.

A bird perches on a slender branch against a clear blue sky.
Rar întâlnit, sfrânciocul roșiatic este o pasăre importantă pentru gardurile vii și pentru menținerea unui ecosistem intact.

Sfrânciocul roșiatic este o specie importantă pentru un ecosistem sănătos. Din cauza agriculturii intensive, acestui tip de pasăre îi lipsesc din ce în ce mai mult gardurile vii și tufișurile ca habitat natural. Între timp, specia a ajuns să fie considerată amenințată.

Această pasăre rară este cunoscută mai ales pentru faptul că își înfige prada în spini. Potrivit unei credințe populare, pasărea își adună astfel mai întâi nouă insecte, înainte de a le consuma.

La Ferma Ehrensberger, HiPP creează noi habitate pentru sfrânciocul roșiatic, de exemplu prin amenajarea unor garduri vii Benjes (formate din crengi și ramuri) de-a lungul marginilor terenurilor agricole.

Abia dacă mai poate fi auzit sau văzut: buha mare se numără printre speciile de animale amenințate din Germania. Cel mai mare dușman al său este omul. Monoculturile, precum lanurile de porumb și rapiță, precum și exploatarea forestieră intensivă îi restrâng tot mai mult habitatul. Odată cu pierderea teritoriului său, apare și o lipsă accentuată de hrană.

La Ferma Ehrensberger trăiește acum o pereche de buhe mari, care își crește puii aici. Datorită agriculturii ecologice și extensive, plantele de la fermă cresc în condiții naturale și fără pesticide. Astfel, ferma oferă un habitat optim pentru aceste păsări rare.

A hollowed-out tree trunk with a wooden platform and chains, surrounded by green leaves and branches.

Această căsuță pentru cuibărit, realizată dintr-un trunchi natural de copac, le oferă șoimilor de vânturel sau huhurezilor un loc potrivit pentru cuibărit. În prezent, din păcate, este o practică obișnuită ca pădurile să fie curățate de lemnul mort, care reprezintă un habitat natural pentru numeroase specii de păsări. De aceea, căsuța pentru cuibărit oferă o alternativă.

Bine de știut

  • În perioada de reproducere, o pereche de bufnițe de hambar poate consuma până la 30 de șoareci pe zi.
  • Un liliac consumă până la 4.000 de insecte într-o singură noapte.
  • De ce este important să protejăm anumite specii de animale? Foarte simplu: acestea îndeplinesc funcții importante, pe care le observăm abia atunci când dispar. De exemplu, fără brotăcei, numărul țânțarilor ar fi mult mai mare.
Three beehives are placed in a grassy area surrounded by green foliage.

Mulți oameni ar putea trăi probabil fără miere – însă fără albine nu se poate. Aceste insecte nu ne oferă doar delicioasa miere, ci, mai ales, polenizează florile. Astfel, ele contribuie la supraviețuirea plantelor și la obținerea unor recolte bune de către fermieri. Fără aceste animale, de exemplu, recolta de fructe ar fi amenințată.

Atunci când albinele dispar sau se îmbolnăvesc, acest lucru ne afectează pe toți. De aceea, prin proiectele sale dedicate biodiversității, HiPP se implică în conservarea habitatelor naturale – inclusiv a celor pentru albine. La Ferma Ehrensberger își găsesc acum adăpost și șase familii de albine, aduse aici ca răspuns la declinul alarmant al populațiilor de albine.

Bine de știut

  • 85% din producția alimentară mondială depinde de albinele melifere. Dacă albinele ar dispărea, nici oamenii nu ar putea supraviețui, deoarece insectele sălbatice rămase nu ar putea asigura polenizarea tuturor plantelor.
  • O familie de albine poate număra până la 60.000 de albine.

Pentru a favoriza stabilirea leului furnicilor și a altor insecte, la fermă au fost create habitate adecvate. Insectele care trăiesc în sol sau în terenurile nisipoase au o contribuție importantă, adesea subestimată, la sănătatea solului și la biodiversitate. Acestea afânează solul și contribuie, prin excrementele lor, la îmbogățirea acestuia cu substanțe nutritive.

A pile of cut logs, a green plant, and a forested background.

Rândurile de arbori, gardurile vii pentru protejarea animalelor sălbatice (de exemplu, pentru sfrânciocul roșiatic), gardurile vii Benjes, cioatele și benzile cu flori de la marginea terenurilor agricole și din pajiști creează noi habitate pentru reptile, păsări, mamifere mici și insecte.

Principiul gardului viu Benjes constă în formarea acestuia nu prin plantarea unor puieți noi, ci prin răspândirea naturală a semințelor purtate de vânt și de păsări. Pentru aceasta, crengile, ramurile și vreascurile sunt așezate lejer, sub forma unui val, oferind totodată protecție plantelor aflate în creștere. Un astfel de sistem are, pe de o parte, avantajul unor costuri reduse de amenajare, iar pe de altă parte, lemnul mort așezat în acest mod oferă imediat un habitat pentru numeroase specii devenite rare.

În agricultura convențională, terenurile agricole și pajiștile sunt cultivate, din considerente de productivitate, până la marginea drumurilor. Pentru a promova biodiversitatea, amenajăm, printre altele, la marginile terenurilor agricole, garduri vii pentru protejarea animalelor sălbatice, alcătuite din lemn mort și plante sălbatice autohtone. Acestea oferă animalelor un habitat, protejează vacile de vânt și contribuie la reducerea eroziunii solului.

Trei elemente ale agriculturii regenerative:

A cow stands in a grassy field, separated by a wire fence from a cluster of vibrant pink flowers and a weathered log.

Plantarea marginilor terenurilor agricole cu lemn mort și adăpost natural pentru animale într-o pădure de fag roșu.

Garduri vii pentru protejarea faunei sălbatice, cu lemn mort

Flori sălbatice autohtone

Bine de știut

  • În ciuda gardurilor vii, care reduc suprafața efectivă a terenului cultivat, fermierul obține același randament. Deși o parte din suprafața productivă este ocupată, recolta finală rămâne aceeași, deoarece condițiile de cultivare se îmbunătățesc (de exemplu, în zilele caniculare se produce un efect important de răcire prin evaporare), iar plantele cultivate se pot dezvolta cu mai puțin stres.
  • Dacă pajiștile sunt cosite la momentul nepotrivit al zilei (de exemplu, la prânz), pot muri până la 24.000 de albine melifere pe hectar, precum și un număr necunoscut de insecte sălbatice.
  • Pe pajiștile cultivate convențional, din cauza cosirii frecvente, mai rămân doar 3–5 specii de ierburi, în timp ce pe o fermă care protejează biodiversitatea pot exista până la 35 de specii diferite de ierburi.

În ceea ce privește îmbunătățirea fertilității solului, în cadrul proiectului-model sunt testate diferite metode, precum utilizarea făinii de rocă pentru fixarea amoniacului, fertilizarea cu gunoi de grajd solid și alte metode naturale. De asemenea, sunt aplicate măsuri menite să sprijine sănătatea animalelor, precum utilizarea paielor tratate biologic ca material pentru așternut.

Numeroși factori afectează calitatea solului, în special în agricultură:

  1. Extinderea necontrolată a zonelor construite

  2. Poluarea chimică provocată de industrie și agricultură, cu efecte pe termen lung asupra sănătății și capacității productive a solului.

  3. Degradarea fizică cauzată de lucrările necorespunzătoare ale solului (utilizarea utilajelor grele și a echipamentelor agricole care distrug structura sensibilă a solului, ceea ce duce la necesitatea folosirii unei cantități mai mari de substanțe chimice pentru menținerea productivității).

  4. Efectuarea lucrărilor agricole în perioade nepotrivite.

  5. Pierderea materiei organice și, implicit, a capacității productive a solului, ca urmare a utilizării unor îngrășăminte nepotrivite, a unei rotații necorespunzătoare a culturilor și a unor metode neadecvate de prelucrare a solului.

  6. Afectarea apelor subterane prin utilizarea necorespunzătoare a solului.

Principiul:

„Sol sănătos – plantă sănătoasă – om sănătos sau animal sănătos.”

Bine de știut

  • Un sol ecologic sănătos poate absorbi și stoca până la 150 de litri de apă pe zi.

  • În Germania, 77 de hectare de sol își pierd zilnic, integral sau parțial, funcționalitatea din cauza impermeabilizării, eroziunii și poluării.

  • Solurile ecologice sănătoase pot stoca anual între 575 și 700 kg de CO₂ pe hectar.

  • Râmele sunt foarte importante pentru sol. Acestea îl afânează și contribuie practic la fertilizarea lui prin materia organică (humus) pe care o produc. În agricultura ecologică se găsesc între 200 și 500 de râme pe m².

  • În cazul solurilor cu 230 de râme pe m², aceasta înseamnă aproximativ 2,5 tone de râme pe hectar.

  • Solurile cu 600 de râme pe m² ar putea produce până la 80 de tone de humus pe hectar pe an (în condiții optime).

  • Galeriile săpate de râme pot ajunge până la 2 metri adâncime în sol. Un râme poate trăi aproximativ 10 ani într-o galerie dacă este lăsat în pace. Ulterior, galeria poate rămâne funcțională încă aproximativ 10 ani și poate fi utilizată de alte insecte și de rădăcinile plantelor.