Procentul ridicat de grăsime corporală este asociat cu un nivel crescut al insulinei în sânge

05.2021
Autor Prof. J. Spranger, Departamentul de Pediatrie al Universității Mainz

Analiza impedanței bioelectrice este utilizată pentru măsurarea procentului de grăsime corporală, procentului de apă din organism, a masei musculare și a altor componente ale corpului. Urmare a corelației cunoscute dintre obezitate și diabetul de tip 2, această metodă a fost utilizată pentru a determina procentul de grăsime corporală a 1383 de adolescenți sănătoși, cu vârsta cuprinsă între 10 și 15 ani, rezultatul fiind pus în context cu nivelurile lor de insulină - măsurate dimineața [1]. S-a găsit o corelație semnificativă între aceste valori: cu cât procentul de grăsime corporală este mai mare, cu atât cantitatea de insulină este mai mare. A existat o corelație la fel de ridicată între procentul de grăsime, nivelul glicemiei, tensiunea arterială și circumferința abdominală. Trebuie subliniat faptul că, această corelație poate înlocui cu succes analiza mai sofisticată a impedanței bioelectrice [2].

Observație: : Hiperinsulinismul, nivelurile crescute de zahăr din sânge și tensiunea arterială crescută, sunt elemente ale sindromului metabolic care conduce la risc cardiovascular crescut și este adesea un precursor al diabetului zaharat de tip 2. Evaluarea raportului dintre peptidul C și creatinină este recomandată pentru a diferenția diabetul zaharat de tip 1, de diabetul zaharat de tip 2. Raportul este semnificativ mai crescut în cazul diabetului zaharat de tip 2 și mai scăzut în cazul diabetului zaharat de tip 1 [3].

 

Referințe:
[1] Gamboa-Gomez CI, Guerrero-Romero F, Aradillas-Garcia C, et al. The total body fat measured by bioelectrical impedance is associated with hyperinsulinaemia in apparently healthy adolescents. Acta paediat 2020; 1893-1894.
[2] s. Hipp Lit. Serv. 1/2010.
[3] Elzahar W, Arafa A, Youssef A et al. Urinary C-peptide creatinine ratio to differentiate type 2 diabetes mellitus from type 1 in pediatric patients. Eur J Pediatr 2020; 179: 1115–1120.